Cel mai scump lucru, nu costa nimic...

Dimineata de vara. Racoare... O adiere usoara infioreaza crengile copacilor, iar in fata mea se vede stadionul, invaluit inca in ceturi albe, ridicandu-se maret.. Deasupra lui, cerul incepe sa se inroseasca iar curand va rasari soarele. Mi-ati citit gandurile si v-ati dat seama ca e Copoul, in toata splendoarea lui. Privesc arena imbatat de frumusete, cu gandul ca diseara voi fi din nou acolo! Mai am putin si ajung la casele de bilete, indrumat de ciripitul pasarilor care se trezesc si ele. Mi-am cumparat bilet!! Peluza B, Sector 4.. dar ce conteaza sectorul cand toata peluza e sub stapanirea noastra(?) Cerul devine stralucitor si primele raze de soare se ivesc dinspre peluza stadionului. Valurile albe, care-l invesmantau se destrama si dispar iar totodata, lumina biruitoare cuprinde intregul Copou.. Racoarea se topeste usor, stralucirea de afara imi patrunde in sufet iar scanteierea soarelui imi devine scanteierea inimii si a mintii. Ma asez pe o banca, imi pun biletul in portofel si scot telefonul. Ma apuc de sunat pe unu' altu', chiar daca altii mai dorm inca.. Timpul trece parca tot ma greu, dar ce conteaza?.. sunt aproape de stadion. Ma incurajez cand ma gadesc ca echipa mea trebuie sa joace peste cateva ceasuri. Se face amiaza iar eu tot pe banca sunt, pierdut in sinea mea. Mai fumez o tigara, mai beau o cafea, mai salut pe unu' si incerc sa-mi alung plictiseala ce ma epuizeaza.. E zi de meci iar parcul devine tot mai aglomerat! Care mai de care isi cauta loc de parcare, altii se mai zbat pentru un bilet iar eu imi astept baietii.. Apar si ei in cele din urma, Copoul canta cu noi iar totul este alb-albastru! Intram la meci si ne simtim ca la noi acasa... pentru ca e o noua etapa in care jucam acasa!