Fericirea...

Sunt convins ca viata noastra va fi mai buna cand... vom fi casatoriti, cand... se va naste primul fiu sau cand... se va naste cel de-al doilea...

Apoi, ne simtim frustrati pentru ca fiii nostri sunt prea mici pentru un lucru sau pentru altul si ne gandim ca lucrurile vor merge mai bine cand vor creste. Apoi ne exaspereaza cu comportamentul lor de adolescenti si suntem convinsi ca vom fi mai fericiti cand vor depasi aceasta varsta.

Credem ca o sa ne simtim mai bine cand partenerul nostru isi va rezolva problemele... cand... vom schimba masina, cand... vom face vacante minunate, cand nu vom mai fi nevoiti sa lucram. Dar daca nu incepem o viata plina si fericita acum, cand o s-o facem?? Mereu trebuie sa infruntam dificultati de toate felurile. Asa ca merita sa acceptam aceasta realitate si sa decidem sa fim fericiti, orice s-ar intampla.Incetati sa asteptati sa lasati viata asta pentru a renaste in alta... si hotarati ca nu exista moment mai bun pentru a fi fericiti decat momentul asta!

Un gand bun pentru astazi:
-lucrati, ca si cum nu ati avea nevoie de bani,
-iubiti, ca si cum nu va trebuie sa suferiti,
-dansati, ca si cum nimeni nu v-ar privi...

Un vis spulberat...

Etapa a XV a, Politehnica Iasi – Uta Arad. Saptamana asta a fost murdara dar am fost mandri de ce am realizat. Am pregatit o coregrafie superba pentru meciul care avea sa urmeze. Echipa mea de suflet joaca astazi acasa, iar aradenii s-au anuntat si ei in jur de 500. Se anunta o vreme frumoasa de fotbal. Cu cateva ore inainte de meci, incepusem sa avem emotii simtind ca ceva frumos se va intampla pe Emil Alexandrescu. Ajunsi mai devreme la stadion, am patruns in arena fara alte probleme la intrare. Din fericire, rezultatele favorabile si jocul bun prestat de ai nostri in ultima vreme, au facut ca stadionul sa se umple pana la epuizare intr-o clipita. Apar si cei de la Uta, destul de numerosi si entuziasmati. Suntem pregatiti. Asteptam cu nerabdare fluierul de start al partidei. A inceput meciul iar spectacolul din tribune nu intarzie sa apara. Peluza noastra a fost acoperita de o coregrafie superba, care aproape ca nu se mai vedea din cauza tortelor si fumigenelor aprinse in cele din urma. Aradenii s-au dezlantuit si ei printr-o coregrafie realizata din stegulete alb-rosii si cateva torte care au reusit sa intrerupa meciul. Este cu adevarat o atmosfera de zile mari, asa cum nu a mai fost de multa vreme in Copou. Dupa reluarea partidei, au inceput sa apara si ocaziile care cutremurau tribunele stadionului. Se canta incontinuu, fara pauza. Cei de la tribuna I si tribuna a II a au fost in verva, preluand cantecele cantate de peluza noastra, construind un vacarm de nedescris in intregul stadion. Aradenii sunt surprinsi pe contraatac, iar ai nostri reusesc sa deschida scorul, urcandu-ne pe garduri. Se aprind din nou torte in peluza ieseana, iar intregul stadion canta la unison. Parca drogati de acest gol fabulos, nu mai realizam ce se intampla intre noi. Se apropie finalul meciului iar cei de la Uta incearca cu disperare sa traga de un egal chinuit. Suntem in prelungirile meciului, expirate deja de parca arbitrul isi pierduse fluierul. Urmeaza un moment care a adus linistea in Dealul Copoului. Arbitrul acorda penalty celor de la Uta, iar Branet isi arata calitatile de portar si apara sutul expediat de capitanul Utei. Meci final, 1-0. Bucurie imensa in tribune, unii dintre noi am excaladat gardul ce desparte peluza de suprafata jocului si am intrat in teren alaturi de jucatori. Dar ce pacat ca totul este doar o fictiune, ca nimic din ce am scris mai sus nu este real. Ar fi fost ceva de vis...defapt este doar un simplu vis..

Noapte buna!

Dreptate pentru Gabriele Sandri.

Gabriele Sandri (28 ani), Lazio Roma, 11 noiembrie 2007.

Suporterul Gabriele Sandri, in varsta de 28 de ani, a fost impuscat de agentul Spaccarotella in timpul unei dispute intre suporterii echipelor Lazio si Juventus Torino pe o autostrada, din apropiere de Arezzo in Toscana. (ro. ultras).

Agentul Luigi Spaccarotella a fost condamnat, miercuri, in apel, la noua ani si patru luni de inchisoare de Curtea de Apel din Florenta pentru omucidere. Agentul de securitate Luigi Spaccarotella (34 ani) a fost condamant in prima instanta la sase ani de inchisoare. Acuzarea a cerut in apel 14 ani de inchisoare. Riposa in pace!

Pe aripile...gandului!

E decembrie. Numar zilele care au mai ramas pana la Craciun. Ma asteapta vacanta de iarna, cu bucuriile ei promise si banuite si cu surprize, ca in fiecare an. Stau si privesc la cerul intunecat, care sta sa cada peste orasul care in curand va adormi intr-un somn greu sub zapada iernii.
Calendarul s-a oprit la ultima pagina. Vreau sa ninga.. sa ninga mereu! Zapada sa curga acum, sa toarne, sa cada necontenit si grea, iar cerul sa se uneasca cu pamantul. Sa nu se mai vada la doi pasi prin perdeaua deasa a fulgilor mari si sclipitori. Astept...

1 decembrie.

ROMÂNIA LIBERĂ! atât.

Totul e alb..

A venit iarna!! Sunteti pregatiti? Totul e alb in Iasi. Cand m-am trezit azi dimineata si m-am uitat pe geam, afara era facut deja schimbul de peisaje. Au fost si ieri cateva secvente dar s-au finalizat cu ploaie, lapovita. Ninge frumos! Am visat ca va fi o iarna lunga.. Abia astept sa ies afara, sa ma plimb, sa colind tot orasul cu EA[:x] si sa ma bucur de zapada care curge in abundenta peste noi. Mi-aduc aminte, cu un dor nebun de zilele in care ma bucuram de primul fulg de nea si nu-mi venea sa cred.. “wow, chiar ninge afara?”, cand mergeam pe derdelusul de langa biserica cu sania sau sacul, cand toata zapada o investeam in cazermatele noastre din spatele blocurilor, iar autobuzul 121 era bombardat cu bulgari de fiecare data cand trecea pe Nationala. Mi-aduc aminte cu placere de vremurile in care eram copil. Astazi o sa ies la o plimbare cu prietena, sa ne bucuram de prima ninsoare din anul asta. Nu o sa ma astept sa vad omuleti de zapada ridicati prin gradinele oamenilor si inimi calde, ci multa agitatie: nervi, tensiune, reporteri care iau interviuri pe strazi cum ca prima zapada a sosit, soferi ce fac caterinca unii de altii, etc. Ma pregatesc sa plec, revin. Sa aveti o iarna frumoasa!!

Unii nu inteleg...

O IUBIRE FĂRĂ DE SFÂRŞIT...

POARTĂ VISUL NOSTRU INFINIT...
Deplasare Piatra Neamt.

De moda veche!

Cea mai frumoasa deplasare facuta cu echipa mea! Petrolul Moinesti - Politehnica Iasi, in Divizia B. 10 autocare + masini personale. Felicit autorul pozei, superb!

A mai cazut o stea din galaxie...

Astazi, 05.11.2010, ora 7:15, Adrian Paunescu s-a stins... Un om, un artist, un poet, acum o legenda de la care am invatat cu totii si de care nu trebuie sa uitam niciodata, pentru ca asa e viata... nedreapta in felul ei! Dumnezeu sa-l ierte!

Cartierul plange!

Joi seara, o alta stare de spirit. Las fotbalul si peluzele la o parte si deviez putin.. Cine isi mai aduce aminte de copilariile petrecute aici? De parcul din spatele blocurilor unde intr-o zi rupeam doua perechi de tenesi si spargeam doua mingi la fotbal? De plopul din fata blocului meu care acum nu mai e? De stradutele pe care faceam kilometri la prinsa? De geamurile sparte la fiecare scara de bloc? De masinile care imputeau strazile zi de zi? De chioscul lui nea' Marcel de unde ne luam inghetata pe datorie? De serile in care jucam tenis la lumina felinarului? De serile in care scoteam televizoarele afara sa ne uitam ce face Romania la mondiale? De blocurile care acum sunt portocalii, verzi si roz? [...] E trist.. astazi parca totul e schimbat.. si nu in bine, defapt in frumos. Mi-e dor de vremurile in care zilele nu se mai faceau seri... de zilele in care ramaneam cu hainele prin garduri si-mi bubuiam genunchii pe asfalt. Mi-e dor de un fotbal, de o pasa, de o punga de seminte sparta in fata blocului, de problemele care le aveam cu vecinul de la scara de-alaturi.. Multe au fost, multe s-au dus, iar cei mai frumosi ani sunt cei care vor veni.. Noapte buna!

Cartoane colorate!

Poate cineva sa-mi explice si mie coregrafia asta?!

Azi nu..

O dimineata aiurea.. Azi e joi, program naspa, ore naspa, bani nu, chef nu. Mi-e sila sa fac un dus in dimineata asta, nu stiu de ce, dar asa m-am trezit. Mi-e sila sa-mi caut hainele cu care sa ma imbrac azi. Pana si sandwich-ul pregatit de maica-mea nu intra.. Mi-e sila sa vad aceleasi impresii in fiecare zi. Mi-e sila de tramvaiul 6, de aceeasi oameni pe care-i vad in fiecare dimineata, de acelasi drum pe care-l fac in fiecare dimineata. Mi-e sila sa mai dau cu piciorul in cainele din fata scarii. Mi-e sila de vremea de afara. Mi-e sila de ziua asta, nu-mi place joia! Cretzu - Sfidand soarta si am plecat. Sa ne auzim cu bine..Pa.

Poli Iasi - Poli Timisoara (nimic in comun)

Cea mai frumoasa zi, cel mai frumos meci. Echitabil, 1-1. M-am intalnit cu Moghy, venise din Timisoara cu baietii lui. De mult vroiam sa beau o bere cu el. Sandwich in gara, bere la belfast, vizita prin oras, iar seara pe stadion... Trebuia sa ramana la mine in seara aia, dar a preferat sa astepte 6 ore in gara si alte 17 pe tren, pana acasa. Abia a 3 a zi reusisem sa vorbesc cu el.. A fost bine, salutari si astept urmatoarea vizita!

In sfarsit..

In sfarsit am reusit sa-l prind.. si asta pe final.
Love you Carmina.

Mi-e dor de Politehnica...

Mi-e dor de Politehnica.. de peluza, de o deplasare impreuna cu baietii, de un steag fluturat in prima linie, de o torta bagata pe stadion cu japca, mi-e dor de [...]
Inca nu realizez ca nu mai exista toate aceste lucruri, ca niste prosti au ingropat FCP si istoria sa definitiv si ca alti prosti au lasat sa se intample lucrul asta.. Totusi, am ramas cu amintirile frumoase in gand... si sper ca intr-o zi, Dealul Copoului sa fie din nou alb-albastru.

Pasiune in stare pura...

Ei inteleg fotbalul altfel..



Pe stadion, in gara, oriunde!

Grav, magic, fin, senzational...

Era 5 iunie 2006 si ultima etapa a sezonului 2005 – 2006 : Poli – Fc Arges (3-2) pentru nimeni nu era o etapa importanta, Poli incheiase un nou sezon pe la mijlocul clasamentului, Arges la fel, imi amintesc ca nu a venit nimeni de la ei. Doar pentru noi era o zi speciala, finalizarea unor ganduri vechi, si inceputul unui drum nou. Retraim plini de bucurie aceste momente. Am pus benerul pe gard, ce bucurie.

De atunci au trecut 2 ani, 2 ani frumosi, in care am avut parte de experiente pe care nu le-am fi putut trai in alta parte, niciodata. Ce as mai putea spune, decat ca am trait alaturi de Poli – ne-am bucurat si am fost tristi impreuna, am dat cu piciorul in scaun sau ne-am suit pe gard pentru Poli.